Deratizare
Combaterea rozătoarelor este importantă, deoarece acestea constituie un pericol permanent de îmbolnăvire (boli bacteriene, virotice și parazitare – responsabile pentru răspândirea trichinelozei, leptospirozei, brucelozei, febrei aftoase, gastroenteritei virotice, antraxului, turbării, toxiinfecțiilor alimentare) a populației și animalelor, dar și un risc crescut de pierderi economice importante (poluează, fac inutilizabile mult mai multe alimente decât alimentele consumate, distrug instalațiile).
Ca urmare a numărului mare de rozătoare și a răspândirii lor, aceste mamifere reprezintă o treime din fauna globului. Prolificitatea mare este o consecință a maturității lor sexuale timpurii (1,5-3 luni), a perioadei scurte de gestație (16-21 zile), a fătărilor frecvente (2-8/an), cu un număr mare de pui la fătare (4-12), existând posibilitatea de reproducere a primelor generații chiar în primul an de viață. Longevitatea este de 2-4 ani, hârciogul atingând chiar vârsta de 10 ani.
DERATIZAREA INTERIOARĂ
Se realizează prin amplasarea momelilor toxice (raticide sub formă de pastă sau batoane, mixtură de cereale) în locuri cât mai ferite, în zonele frecventate de rozătoare, în imediata apropiere a intrării în galerii, subsoluri, la ghenele de gunoi.
Momelile se amplasează în stații de intoxicare speciale, pe chese în locurile de trecere.
La depistarea unui focar de infestare, acesta intră în sistem de monitorizare, fiind aplicate tratamente de deratizare zonală (obiectiv și vecinătăți), până la eliminarea focarului.
DERATIZAREA EXTERIOARĂ
Constă în amplasarea de momeli pe chese (mixtură de cereale) sau în stații de intoxicare speciale (raticide sub formă de pastă sau batoane) rezistente la intemperii, amplasate cât mai ferit, în zonele frecventate de rozătoare. Stațiile de intoxicare vor fi marcate corespunzător (cu însemnul „cap de mort”) și cu mesaj de avertizare asupra naturii toxice a conținutului.
